Toll Free: +40 726272465

Istoria Tatuajului

De-a lungul timpului, tatuajele au fost un subiect destul de controversat întrucât persoanele care își făceau unul doreau ca acesta să simbolizeze ceva, de cele mai multe ori ceva tabu. Astăzi, conceptul este acceptat sub orice formă cu excepția locurilor de muncă ce interzic vehement semnele pe corp, mai cu seamă tatuajul.

La New York, primul centru în care se executau tatuaje a fost deschis în 1846 şi a fost frecventat mai ales de militari în timpul războiului civil. Prima maşină electrică de tatuat a fost inventată de Samuel O Reilly, în 1891.

 

  • Tatuajul din culturile antice

Tatuajele au fost adoptate încă din vremurile de odinioară, înainte de Hristos. Astfel, egiptenii, sciții din Munții Altai, triburile din Peru și Columbia își tatuau trupurile pentru a sublinia anumite credințe. În Egipt, reprezentau semne ale prostituției. În Grecia Antică, tatuajele marcau sclavii sau membrii anumitor religii. Instrumentele folosite erau mânere de lemn ascuțite, ace și diferite instrumente din bronz de diferite forme. Popoarele primitive îşi tatuau adolescenţii ca ritual de trecere. Teoria era că un băiat care nu putea suporta astfel de dureri nu era de niciun folos în luptă. În mod similar, se credea că fetele nu puteau face faţă chinurilor naşterii. Mulţi dintre aceşti copii consideraţi sub standarde erau însă oricum tatuaţi cu un marcaj care-i excludea din rândurile tribului.

  • Tatuajul aristocraților, 1890 – 1910

Tatuajul era foarte apreciat în rândul britanicilor nobili în jurul anilor 1800 – 1900. Erau făcute în locuri care puteau fi acoperite facil de articole vestimentare și imitau foarte bine anumite obiecte din natură, chiar animale. În perioada respectivă, se zvonea că, însăși Regina Victoria avea tatuat un tigru luptându-se cu un piton. Se considera că purtătorii de imagini de şerpi, broaşte, fluturi, lupi sau urşi preluau, prin magia asocierii, o parte dintre puterile acestor animale. Istoricii care s-au preocupat de rădăcinile tatuajelor susţin, astfel, că în China un porc sau un cal tatuat însemna noroc, iar imaginea unui peşte era aducătoare de sănătate şi de prosperitate.

  • Tatuajul tabu, 1920 – 1960

Odată cu trecerea anilor, tatuajul a fost considerat un subiect tabu, întrucât formele tatuate au deviat mult în timp. În perioada respectivă, s-au facut remarcate câteva personalități care și-au tatuat peste 90% din propriul trup, făcând o carieră din asta. Un exemplu elocvent ar fi Betty Broadbent care și-a început cariera în această direcție în 1927 după ce a primit cadou un corset imprimat cu diverse tatuaje. Ea deja făcea parte din echipa circului Bailey, unde a făcut reprezentații expunându-și trupul și fiecare tatuaj creat de mâna ei. A dat numeroase interviuri pentru revistele de interes, fiind prima femeie care a primit o stea pe “Tattoo Hall of Fame” în anul 1981.

Imediat după cel de-al doilea război mondial, în 1948, arheologul rus Serghei Rudenko a descoperit în timpul unor excavaţii pe înălţimile munţilor Altai, la graniţa cu China, o căpetenie a sciţilor al cărei corp prezenta picturi cu animale fantastice: grifoni şi monştri a căror semnificaţie era magică, dar şi desene pur decorative. Toate arătau statutul social al celui tatuat. Mumia era mai veche de 2.400 de ani şi era foarte bine conservată.

  • Tatuajul care exprimă … nimic, 1990 – 2000

Mai întâi a fost adoptat de vedete rock precum The Rolling Stones, pentru ca mai apoi să fie acceptat de curentul cultural majoritar. De la tatuajele în zonele acoperite de haine, oamenii au trecut la cele în văzul tuturor. Moda s-a mulat pe acest trend creând tricouri tăiate astfel încât să iasă la iveală ce trebuia să rămână ascuns. Printre modelele preferate se numără literele chinezești, fluturii, modelele tribale, scrisurile de diferite fonturi, numele celor apropiați, zilele importante din viața personală. Toate acestea sunt și rămân în tendințe.

  • Tatuajul minuscul, 2013

Tatuajele mici sunt apreciate deoarece pot fi plasate după ureche, între degetele de la mână, la încheietura mâinii (Rihanna, Cara Delevigne), la picior, pe gât. Se doresc a fi mici întrucât pot fi ușor mascate pe sub haine, dor mai puțin când sunt făcute, lasă senzația că pot fi îndepărtate ușor și, în cel mai rău caz, pot fi transformate în orice altceva.

Sursa: Marie Claire 

You May Also Like

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *